Poezii
Știu, bunico,
Știu că tu bați vântul,
Pentru ca morișca nepotului tău să se învârtă.
Știu că, deși nu ne mai croșetezi șosete,
Poți împinge spre noi câte un val de aer cald
Într-o zi rece de decembrie.
Știu că ai fost un om atât de bun
Încât Dumnezeu te lasă să ne mai încălzești din când în când
Cu câte o rază de soare.
Știu că aștepți acea rugăciune seară de seară,
Așa cum și noi așteptam cu nerăbdare
Să scoți din cuptor cocorada cu prune.
Știu că vii înapoi acasă în fiecare marți
De teama celor trei ceasuri rele.
Știu că vezi ce urme lasă stiloul meu acum,
Ți-am simțit respirația pe umărul stâng
Cât timp ți-am scris această poezie.
Mâine voi merge pe câmp,
Acolo unde îți plăcea să îți fac poză an de an
Cu spicele de grâu.
Și dacă te strig tare, tare, nu o să vii, bunico?
Mereu ai venit când te-am chemat.
Vei veni și acum.
Pe mâine, bunico!
Vorbesc cu bunica, iar ea îmi răspunde
Prin sunetele clopotului de la biserică.
Când crește grâul, mă gândesc la bunica
Un Dumnezeu mare, fără culoare,
Stă aplecat peste globul de cristal,
Cu căștile în urechi, ascultă Oda bucuriei
Și așteaptă să dansez.
Eu împing piesele de puzzle,
Ca să îmi potrivesc viața,
Mă grăbesc, nu știu de ce,
Să termin ce a început Dumnezeu.
Mă privește, îmi amestecă piesele,
Le ascunde, apoi le pune unde am căutat.
Mă încurcă și mă ajută,
Iar eu nu mai înțeleg ce fac.
Ce las în urmă și ce mai am de construit,
Ce iubesc și ce judec,
De cine trebuie să îmi fie milă,
Cum să ajut, de cine să mă tem,
Când să râd și când să plâng.
Aud un fel de muzică de undeva.
Nu o recunosc, eu știu doar Anotimpurile.
Dansez sau șchiopătez
Și îmi construiesc puzzle-ul din bucăți de viață.
Nu știu care e ultima piesă.
La final o să îmi văd viața,
Stând cu Dumnezeu la masă,
Împărțind cu el căștile
Și ascultând Recviemul lui Mozart.
Plâng doar pentru că plâng oameni după mine,
Aș vrea să nu mai plângă,
Aș vrea să nu îi doară,
Aș vrea să nu mă uite.
Sfânta Treime intră în sală:
Avocatul, procurorul și judecătorul.
Victima, martorul și acuzatul
Împart cu mine același scaun,
Stăm cu mâinile pe același piept
Și așteptăm să ni se facă dreptate.
Haos
O să te învăț să iubești orice fir de iarbă,
Orice insectă, fie fluture sau vierme,
Orice animal și orice pasăre,
Orice plantă sau picătură de ploaie,
Orice tunet sau orice piatră,
Pentru că în oricare din ele
Aș putea fi eu,
Întoarsă pe pământ,
Să te revăd.