Despre mine
Arta e acea bijuterie a sufletului care ne amintește că suntem frumoși
Nu am recunoscut-o la 14 ani, când am început să scriu primele versuri. Fie vorba între noi, nu m-aș mândri cu ele acum, dar simplul fapt că puteam scrie ce îmi trecea prin cap, se simțea plăcut, ca o eliberare.
Nici pe la 18 ani nu îi știam numele, știam doar că era modul prin care îmi găseam liniștea. Și modul prin care comunicam cu unii oameni, care nu erau disponibili să mă asculte. Sau poate erau, dar aveam nevoie de ceva mai mult curaj ca să le spun ceva. Așa că scriam. Timiditatea are avantajele ei.
Aș mai spune că în ultimii ani am mers împreună, mână de mână, prin amintiri, bucurii, regrete, lacrimi, și din toate a ieșit un gând, o idee, o strofă, o poezie, un desen.
Apoi o carte.
Și doar atunci când mi-am luat cartea în mâini am realizat că, deși a luat mai multe forme, până la urmă ea era Arta.
De mână cu Arta
Arta are puterea de a ne transforma modul în care trăim și simțim. Prin pictură, desen, muzică sau orice altă formă de expresie artistică, ea devine un mecanism de coping: ne ajută să gestionăm emoțiile, să ne descărcăm tensiunile și să ne găsim echilibrul interior.
În același timp, atunci când creezi, simți că ai realizat ceva util, că ai lăsat în urmă ceva, chiar și dacă este doar pentru tine.
Procesul artistic scoate la iveală creativitatea ascunsă din fiecare dintre noi, invitându-ne să explorăm perspective noi și să ne jucăm cu idei. Prin artă, ne cunoaștem mai bine pe noi înșine – emoțiile, fricile, dorințele și visurile noastre ies la suprafață, chiar fără cuvinte.
În cele din urmă, arta dă frumusețe lumii: prin ochii și mâinile noastre, spațiile obișnuite capătă culoare, forme și sens. Creând, nu doar că ne vindecăm și ne exprimăm, ci și le oferim celorlalți ceva care îi poate face să devină mai sensibili la frumos, mai buni și mai echilibrați la rândul lor.
